In fiecare an, organizatia Improbable Research ofera premiile Ig Nobel pentru proiectele de cercetare care mai intai au facut oamanii sa rada, apoi i-au pus pe ganduri.

De exemplu, castigatorii de anul acesta a Ig Nobel, anuntati saptaman trecuta, includ un premiu in nutritie pentru cercetatorii care au modificat electronic sunetul unui cip de cartof pentru a-l transforma intr-unul mai crocant si mai proaspat si un premiul biologic pentru cercetatorii care au determinat ca puricii unui caine sa sara mai sus decat cei ai unei pisici.

Anul trecut, o echipa a fost premiata pentru studierea procesului de sifonarea a asternuturilor.

Acest lucru ne-a pus pe ganduri: desi Ig Nobel nu a oferit prea multe premii tehnologiei informatiei, istoria acesteia dispune de proiecte care au amuzat oamenii – daca esti genul de om care se amuza de esecul altora.

Computerworld prezinta o parte din proiectele IT care au „esuat” si, datorita acestui lucru, oamenii implicati in proiecte au putut invata lectii folositoare.

Proiectul Stretch al IBM

In anul 1956, un grup format din oameni de stiinta IBM au inceput sa construiasca cel mai rapid calculator din lume.

Cu cinci ani mai tarziu, au produs IBM 7030 – primul supercomputer cu tranzistoare al companiei al carei unitati au fost livrate la Los Alamos National Laboratory in anul 1961.

Capabil in administrarea a 500 de mii de instructiuni pe secunda, Stretch a fost cel mai rapid computer din lume pana in anul 1964.

Insa 7030 a fost considerat un esec deoarece scopul IBM a fost acela de a realiza un calculator de 100 de ori mai rapid decat sistemul pe care trebuia sa il inlocuiasca si Stretch a devenit mai rapid de 30 – 40 de ori.

Pentru ca nu si-a atins scopul, IBM a trebuit sa reduca pretul Stretch de la 13,5 milioane de dolari la 7,8 milioane de dolari.

Acesta nu este singurul lucru: tehnologiile Stretch au fost introduse in dezvoltarea calculatoarelor de astazi.

Lectia invatata: chiar daca nu iti atingi scopul, poti salva lucruri folositoare din dezastru.

Sistemul Viewtron de la Knight-Ridder

Knight-Ridder a lansat in anul 1983 versiunea Viewtron a videotex – serviciul in-home information-retrieval – in Florida si alte orase din Statele Unite in anul 1985. Viewtron oferea servicii bancare, shopping si stiri si trebuia sa devina un „MacDoland’s al videotex-ului.”

Un terminal Viewtron costa initial 900 de dolari insa pretul a fost redus la 600 de dolari pentru a stimula cresterea cererilor.

Pana in momentul in care compania si-a facut produsul disponibil cu un PC standard, momentul videotex a trecut. Viewtron a atras doar 20,000 de abonati si pana in anul 1986, a fost anulat dar nu inaine ca Knight-Ridder sa investeasca in el 50 de milioane de dolari.

In sectiunea business din The New York Times erau scrise urmatoarele: „Viewtron a incercat sa ofere prea mult pentru prea multi oameni care nu erau interesati in totalitate.”

Lectia invatata: „Catodata poti urca atat de sus, incat cazatura este dureroasa.”

Proiectele DMV din California si Washington

Doua state vestice au incercat sa isi computerizeze departamentele motoarelor autovehiculelor in anul 1990 doar pentru a-si abandona proiectele dupa o investitie de milioane de dolari.

Mai intai a fost California, care in anul 1987 a inceput un proiect in valoare de 27 de milioane de dolari pentru a dezvolta un sistem pentru identificarea celor 31 de milioane de licente a driver-urilor statului si inregistrarea a 38 de milioane de autovehicule. Insa, sistemul s-a dovedit a fi prea lent si a fost inlocuit.

Statul Washington a realizat in anul 1990 un proiect in valoare de 16 milioane de dolari, numit LAMP (Licence Application Mitigation Project).

Pana in anul 1992, pretul proiectului a crescut la 41,8 milioane de dolari, un an mai tarziu, 51 de milioane de dolari iar in anul 1997 la 67,5 milioane de dolari. Insa, s-a investit enorm in instalarea sistemului care era inlocuit in fiecare si costa cu 6 ori mai mult. Rezultatul: se iroseau 40 de milioane de dolari.

Programul FoxMeyer ERP

In anul 1993, FoxMeyer Drugs era al patrulea cel mai mare distribuitor de medicamente din Statele Unite, cu o valoare de 5 miliarde de dolari.

Pentru a creste eficienta, FoxMeyer a realizat un sistem SAP si un sistem automat de depozitare si a angajat Andersen Consulting pentru a integra si implementa cele doua sisteme intr-un proiect de 35 de milioane de dolari.

Pana in anul 1996, compani a dat faliment si a fost vanduta unei companii rivale pentru 80 de milioane de dolari.

Lectia invatata: nimeni nu planuieste sa esueze, dar, in caz ca se va intampla, asigura-te ca operatiile tale pot supravietui esuarii proiectului.

Sistemul de operare Copland al Apple

Sistemul de operare al Apple a fost lansat ca System 8 in anul 1996 insa a fost anulat pentru realizarea lui NexT, care imbunatatea tehnologia care avea sa devina OS X.

Sistemul de inregistrare a armelor din Canada

In anul 1997, Electronic Data Systems si Marea Britanie au inceput sa lucreze la un sistem de inregistrare al armelor.

Planul a fost realizat pentru un proiect modest IT care ii va costa pe utilizatori doar 2 milioane de dolari sau 119 milioane de dolari pentru implementare insa, politica le-a stat in cale si sistemul a fost anulat.

Proiectul Virtual Case File al FBI

In anul 2002m FBI s-a decis sa automatizeze administrarea cazurilor si proceselor, si in luna septembrie a aceluiasi an, Congresul aprobat 379,8 milioane de dolari pentru Information Tehnology Upgrade Project.

Pana in anul 2002, FBI mai avea nevoie de 123,2 milioane de dolari pentru proiectul caruia i s-a alocat un timp de 22 de luni insa a fost un dezastru si ceea ce FBI a invatat din VCS a introdus in noul sau proiect Sentinel, menit sa realizeze planurile VCS.

Sursa: Computerworld